Despre Slatina
Scurt istoric
Numeroase dovezi arheologice atestă prezența oamenilor în vatra actuala a orașului, dar prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, că loc de vama internă la primul văd din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt.
În iunie 1522, Radu de la Afumați i-a învins pe otomani într-o lupta purtată la Slatina, iar între 1532-1535 Slatina a servit temporar că cetate de scaun a lui Vlad Vintilă fiind menționată într-un hrisov. În timpul Revoluției de la 1821 Tudor l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu, conducătorul haiducilor.
La începutul secolului XX, Slatina era un mic târg de provincie așezat în imediata apropiere a răului Olt, intre Dealul Gradiște și ceea ce este cunoscut astăzi că orașul nou.
Se păstrează încă numeroase clădiri din acea perioada: Grand Hotel Regal, Scoală de Fete, Catedrala Ionașcu, Cofetăria Minerva și alte 50 de clădiri istorice incluse în patrimoniul UNESCO. Acestea vor intra într-un proces de recondiționare și refacere.
Economie
Fiind reședința județului Olt, Slatina este principalul motor de dezvoltare al economiei județului
Cea mai importantă firmă situată în oraș este Alro SA, deținută de grupul internațional Vimetco. Uzina de aluminiu este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală și de Est (exceptând Rusia) și principală forță economică a județului Olt, fiind una dintre companiile din Top100 în România.
În anul 2006, grupul italian Pirelli a deschis o fabrică de anvelope, ce a creat locuri de muncă, dar și perspective favorabile pentru noi investiții, în acest moment fiind în construcție cea de-a doua lor fabrică din oraș.
Electrocarbon S.A. important producător de produse carbografitice necesare în industria metalurgică, produce și comercializează electrozi normali UHP și HP, electrozi clorosodici, plăci grafitate, pastă Sodeberg, 6 % din producția anuală fiind destinată exportului.
Prysmian Slatina, unitate reprezentativă pentru producția de cabluri electrice armate și nearmate din aluminiu, a făcut parte din holding-ul Pirelli. Peste 20% din cifra de afaceri anuală este realizată.
Altur, cel mai mare producător de piese turnate și pistoane auto din aluminiu, 40% din producție fiind destinată exportului.
TMK Artrom, firmă specializată în producția de țevi trase, fără sudură, din oțel carbon, țevi din oțel pentru foraj, atât pentru necesarul intern cât și pentru export.
În Slatina se găsesc și numeroase fabrici mici și mijlocii precum: Benteler (investiție germană), Minatex, Partener Prompt, Litestructures (investiție britanică), Aluta, Oltina, Italian Leather Sofa, Uniconfex, etc.
În ultimii 4 ani, în Slatina, au cunoscut o mare dezvoltare proiectele de retail, banking, sectorul imobiliar.
Cultură
Orașul a dat importanți oameni de cultură ai secolului XX: aici s-a născut Eugen Ionescu, faimos scriitor și om de teatru avangardist, iar Ion Minulescu își petrecea vacanțele aici, la bunici, cunoscut poet român simbolist ale cărui Romanțe pentru mai târziu au cunoscut un succes deosebit (mai ales după moartea lui în 1944).
Obiective turistice:
Cofetăria “La atletul albanez” cea mai veche firmă privată din România
Muzeul Județean Olt – cu două secții: istorie și artă populară – prezintă printre altele, piese valoroase din epoca cea mai îndepărtată a paleoliticului descoperite pe Valea Dârjovului, interesante costume populare, cusături și țesături specifice zonei.
Biserica Troiței – cea mai veche construcție din oraș, ridicată în 1645 și renovată în 1729.
Catedrala – construită în 1782 de Ionașcul Cupetul, mare negustor din localitate și pictată ulterior de Gheorghe Tattarescu.
Pădurea Srehareț – frumos parc natural cu un lac de acumulare. În pădure se află:
o Schitul Strehareț – construit între 1664-1668, reparat în 1844, a cărui biserică e ctitorie a Mitropolitului Varlaam, în anul 1672.
Mânăstirea Clocociov – ctitorie a lui Mihai Viteazul 1594, reconstruit în 1645 de Diicu Buicescu, nepot al lui Matei Basarab
Clădirile care alcătuiesc patrimoniul istoric joacă rolul principal în peisajul urban din centrul vechi al orașului. Ele sunt situate pe strada Lipscani și strada Mihai Eminescu pe ambele părți. În total sunt 81 de structuri, construite între anii 1860-1938 în unul din următoarele stiluri: neo-gotic, neo-românesc, modern, art nouveau, art deco și renovări din diferite perioade. Majoritatea clădirilor au la parter un spațiu comercial, iar la etaj un spațiu rezidențial.
Un obiectiv demn de menționat este podul care traversează râul Olt, construit între anii 1888-1891.
Podul, construit de inginerul Davidescu, este primul pod de metal peste un râu din România. În plus față de valoarea sa practică și estetică, podul este una dintre primele încercări de a folosi fierul în arhitectură, idee lansată la Expoziția Mondială de la Paris, din anul 1889.
Monumentul “Ecaterina Teodoroiu” a fost construit în anul 1925 de către Dumitru Mățăoanu.
